Ar putea ocupa primul loc in fauna noastra vanatoreasca, in ceea ce priveste valoarea economica si ca obiect de practicare a vanatorii, in primul rand prin ocrotirea, dar si prin recoltarea lui.
Atat padurea cat si spatiul agricol sunt ocupate de iepure. Cu cat mozaicitatea peisajului este mai mare, nivelul zapezii si durata iernii mai mici, cu atat are conditii mai bune de dezvoltare si inmultire. Conform evaluarilor, Directia Silvica Dolj detine un numar de circa 2527de exemplare de iepure.
Iepurele se poate vana in perioada 1 noiembrie – 31 ianuarie, iar metoda de vanatoare cea mai folosita este goana. In judetul Dolj o explicatie a scaderii masive a efectivelor de iepure o reprezinta fenomenul de braconaj cinegetic pe timp de noapte cu autoturisme si folosirea sistemelor de ochire pe intuneric, teledetectie si termoviziune pentru depistarea si localizarea vanatului, de asemenea vanatoarea cu ogari si metisi de ogari, utilizarea capcanelor si curselor interzise pentru capturarea vanatului.

Se gaseste in tot continentul Europa, cu exceptia insulelor Creta, Malta si Baleare. In Romania, o gasim in toate padurile. Densitatea cea mai mare este insa la dealuri si campie, unde abunda hrana ei preferata – soarecii. Trofeul il constituie blana, aceasta avand o valoare deosebita pentru vanatori.
In judetul Dolj, pe F.C. gestionate de Directia Silvica Dolj, in dealurile subcarpatice si zona de campie, iarna pe zapada poti lesne observa urma partie a vulpii. Oriunde isi poate sapa o vizuina sau poate gasi una gata facuta, acolo unde este un pic de liniste si ceva rozatoare, se gaseste si sireata vulpe. Perioada de vanatoare pentru vulpe este tot timpul anului, iar metodele practicate sunt: goana, vanatoarea la vizuina, panda la nada si vanatoarea cu chematoare.  Vulpile se claseaza pe acelas loc cu sacalul, in randul mamiferelor recoltate pe fondurile cinegetice gestionate de DS.Dolj.

In judetul Dolj se afla in plina expansiune o populatie de sacal. Aceasta ruda a lupului, ce profita de nisa ecologica lasata libera de acesta in sudul tarii, se poate vana in perioada 15 mai – 31 martie, la goana sau la panda.

Prepelita ofera placerea primelor vanatori ale sezonului. In arsita sfarsitului de vara, traditionalele conace de dimineata, cu odihna de la pranz si popasul dupa conacul de seara vor fi savurate de iubitorii vanatorii.
Perioada de vanatoare este intre 15 august si 31 decembrie. Vanatoarea cea mai frumoasa si cu cele mai bune rezultate este cea cu caine pontator.

Reducerea substantiala a folosirii substantelor chimice in agricultura si reaparitia hatisurilor si tufarisurilor, ca urmare a procesului de restituire a proprietatilor, a recreat conditiile de refacere a populatiei de potarnichii. Populatii puternice s-au dezvoltat in zona de campie si de dealuri, unde zapada nu este atat de mare ca sa impiedice accesul la hrana.
Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 15 septembrie si 31 decembrie. Metoda de vanatoare cea mai folosita este „la sarite” cu caini.

Porumbeii gulerati sau de scorbura, turturelele si gugustiucii sunt speciile deosebit de bine reprezentate in Romania. Panda in lanul copt sau la pasaj pot oferi partide placute de vanatoare, atat cantitativ, cat si calitativ.
Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 15 august si 28 februarie.

Speciile de gaste si rate din fauna Romaniei sunt specii sedentare, oaspeti de vara sau oaspeti de iarna. Balti, lacuri si rauri sunt biotopul lor natural, unde in functie de specie se pot concentra pana la zeci de mii de exemplare. Gasca de vara, garlita, garlita mica si gasca de semanatura sunt dintre gaste, principalele specii de interes cinegetic. Dintre rate, rata mare domina tablourile vanatoresti, urmata de sarsela si rata mica.
Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 01 septembrie si 20 ianuarie pentru gaste si rata mare,sulitar, sunatoare este cuprinsa intre 01 septembrie si 30 ianuarie si  rata mica, fluieratoare, pestrita, lingurar si caraitoare se prelungeste pana la 28 februarie. Metodele de vanatoare sunt diferite si specifice locului. Cele mai folosite sunt pentru gaste panda pe balta, cand gastele pleaca sau se intorc de la camp, panda pe camp pe directia locului de hranire, atunci cand se stie partea in care se deplaseaza gastele la culturile agricole si panda pe lan atunci cand se stiu locurile de hranire si sunt posibilitati de adapost. Pentru rate, apropiatul cu caine aportor, acolo unde terenul permite deplasarea pe apa, pe mal sau din barca si panda la locurile de pasaj sunt metodele cele mai folosite.
Alte specii de pasari de balta abundente in apele D.S. Dolj sunt: lisitele (Fulica atra), gainusa de balta (Gallinula chloropus) si cormoranii mari (Phalacrocorax carbo). Ele pot fi vanate prin apropiat, de pe mal sau din barca in perioada 01 septembrie – 28 februarie.

Originar din fauna Asiei, fazanul a fost adus in Europa de greci si romani. Mai multe subspecii eliberate in terenurile de vanatoare s-au incrucisat si a rezultat fazanul ce s-a adaptat conditiilor de viata din Romania. Aici poate fi gasit in densitati mai mari la altitudini cuprinse intre 0 si 300m, unde trupurile de padure sunt relativ mici sau unde sunt tufarisuri si stufarisuri.
Conform evaluarilor, Directia Silvica Dolj detine un numar de circa 925 de exemplare de fazani.
Apa si accesibilitatea hranei sunt factori ce ii imbunatatesc conditiile de viata. Lipsa perioadelor lungi cu acoperire de zapada fac ca terenurile de vanatoare din sudul si vestul tarii sa fie cele mai bune pentru aceasta specie. Tot aici fazanul se inmulteste in mod natural.
Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 1 octombrie si 28 februarie. Metoda de vanatoare cea mai folosita este „la goana”, unde gonasii sunt desi si bataile scurte. O alta metoda este vanatoarea cu caini, „la sarite”, care poate oferi prin frumusetea ei clipe de neuitat.

Mistretul este unul dintre cele mai raspandite mamifere salbatice de pe teritoriul Romaniei. Mistretul este un animal de talie mare, cu greutatea corporala cuprinsa intre 100-250 kg la vieri si intre 50-175 kg la scroafe.
Mistretul nu poate fi confundat cu nici un alt animal salbatic din Romania. Culoarea adultilor este in general neagra sau sura; unele exemplare sunt cafenii sau usor roscate, dar acest fapt se datoreaza, cel mai adesea compozitiei solului in care se tavalesc.
Auzul mistretului este destul de slab in comparatie cu alte mamifere salbatice. Mirosul in schimb, este cel mai bine dezvoltat simt al mistretului, ajutandu-l atat la recunoasterea celorlalti mistreti cat si a pericolelor.
Conform evaluarilor, Directia Silvica Dolj detine un numar de circa 160 de exemplare de mistreti. Mistretul este omnivor, consuma cu mare placere ghinda si jirul, sau in lipsa acestora, consuma plante agricole cauzand pagube insemnate. Hrana de origine animala consta in rozatoare, soareci, insecte, pui de alte animale care nu se pot apara, etc.
Dusmanii lui naturali, cei mai importanti sunt ursii, lupii si rasii. Lupii ii ucid mai cu sema iarna, cand sunt mai vulnerabili si se misca greu prin zapada.
Trofeul conventional al mistretului il constituie coltii din ambele maxilare (coltii arma si ascutitorii), iar trofeele neconventionale sunt coltii scroafei, blana – preparata covor ori smocul de par din coama ce se poarta la palarie.

Capriorul este un mamifer ierbivor prin excelenta, de talie mijlocie.Dimorfismul sexual este evident, prin prisma faptului ca masculul prezinta coarne – o exteriorizare a caracterelor sexuale secundare. Din al treilea an, capriorul are coarnele complet dezvoltate. Femelele au dimensiuni corporale usor mai reduse decat ale masculilor. Coarnele impreuna cu craniul, constituie trofeeul conventional. Populatia de caprior din Directia Silvica Dolj este evaluata la circa 372 de exemplare.
Biotopul capriorului il reprezinta zonele de campie si deal, cu sol permeabil si fertil, preferand padurile tinere de foioase sau amestecuri de foioase cu rasinoase.
Imperecherea are loc in lunile iulie-august. Caprioara fata de regula un ied sau doi. Principalii dusmani ai capriorului sunt  sacalul, vulpea si cainii hoinari in zonele de campie. Metodele de vanatoare sunt panda si dibuitul.